Pe lângă clipe fericite

Gândul meu răvășit zboară dezmărginit
Spre-ntinsul mării și cu dor o-ncredințează
Că,-n sufletul meu tomnatic, au poposit
Talazurile mării încuibate-ntr-o rază.

Amintindu-mi că, de-a lungu'-ntregii vieți,
Pe lângă clipe fericite, uneori, au fost și nori-
O combinație de neîmpliniri, iluzii și tristeți
Care s-au risipit, de fiecare dată,-n noii zori.

Chiar și norii, pentru adevărata lor menire,
Din spuma mării, sunt nevoiți a se-mplini.
Asemeni mării, în infinita ei nemărginire,
Într-un târziu, sfârșesc prin a se liniști.

Dacă e un spectacol mai măreț decât marea,
Nu poate fi decât în interiorul sufletului meu încercat
A cărui furtună îi depășește cu mult abisul și zarea
Conturând profunzimea și limitele destinului asumat.

Din volumul ,,MARE ȘI DESTIN”
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 18 august