RONDELUL FOCULUI

Subtilizat din forja lui Hefaistos

Sau furat de Prometeu din soare,

Când singurătatea primului ,,lutos”

S-a lovit de primordiala întrebare,

Focul este cadoul cel mai luminos

– Ascuns în tulpina de soc salvatoare –

Subtilizat din forja lui Hefaistos

Sau furat de Prometeu din soare.

Al zeilor simbol și însemn de patos,

Sacrosanct și cu virtuți purificatoare,

Cu spiritu-i agresiv și reflexiv-vanitos,

Omul i-a dăruit și puteri mistuitoare.

Subtilizat din forja lui Hefaistos...

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 3O noiembrie)

RONDELUL UMBREI

În hărmălaia labirintului albastru,

Credincioasă ca un câine, ne-nsoțește;

Chiar dacă-i eclipsăm întruna astruꞌ,

De la picioare, nu se dezlipește.

În funcție de densitatea din rastru,

Doar spre lumină ne călăuzește;

În hărmălaia labirintului albastru,

Credincioasă ca un câine, ne-nsoțește.

Când soarele urcă pe cer, umbra descrește,

Când el se-ndreaptă spre apus, sporește,

Când se dezleagă de picioare, e dezastru:

Printre astre, sufletul rătăcește sihastru

În hărmălaia labirintului albastru.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 3O noiembrie)

RONDELUL LACRIMII

Când, în oglinda sufletului, apare,

Fiecare lacrimă are propria poveste:

Poate fi un răspuns la o frustrare

Sau semn de frenezie vine să ateste.

În orice plâns, există o sacralizare

Cu rădăcini tăinuite-n sfere celeste.

Când, în oglinda sufletului, apare,

Fiecare lacrimă are propria poveste.

Făcută pentru-a pune în mișcare

Mașinăria sensibilă a inimii triste,

Aduce sufletului o arecare ușurare;

Sub povara obidei vieții să reziste

Când, în oglinda sufletului, apare.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 29 noiembrie)

RONDELUL TRENULUI VIEȚII

La peronul fiecărui suflet,

Un singur tren face stație

Pentru care ia,-n alb, un bilet,

Neștiind următoarea destinație.

În nouri aburind sau discret,

Indiferent de situație,

La peronul fiecărui suflet,

Un singur tren face stație.

În al roților zgomotos balet,

Pe geamul în trepidație,

O ultimă atingere de deget –

Promisiune fără garanție,

La peronul fiecărui suflet...

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 28 noiembrie)

RONDELUL PÂNZEI DE PĂIANJEN

Împletite-n țesături lipicioase,

Fibrele nu sunt nicidecum fragile;

Conspirate, încât să pară futile,

Iau până și zâmbetul de pe oase.

Arhitecturate cu mișcări agile,

Potrivite-n poziții ingenioase,

Împletite-n țesături lipicioase,

Fibrele nu sunt nicidecum fragile.

Ademenite și hipnotizate cu zile,

Viețile se lichefiază neputincioase;

Clipele li se drenează nemiloase

Transformându-și nisipul în argile.

Împletite-n țesături lipicioase...

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 28 noiembrie)

RONDELUL ÎNGERULUI

Un fel de pasăre necorporală,  o  minune

Care ne-atrage spre-albastrul largului sfânt;

Lângă ea,-n eternitate, un loc ne propune

Fiindcă nu se poate aclimatiza pe pământ.

Suflul oricărui fâlfâit de aripi în ascensiune

Ne duce cu gândul la eternul de ne(în)frânt,

Un fel de pasăre necorporală,  o  minune

Care ne-atrage spre-albastrul largului sfânt;

Din buchete de speranțe împletind cunune,

Învinge canoane-absurde și legi fără cuvânt,

Mijlocește trepte de nori cu maximă devoțiune

Pentru cel mai bun coridor în ultimul avânt.

Un fel de pasăre necorporală,  o  minune...

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 27 noiembrie)