PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE

֎ Relativitatea are legile ei: este absolut-relativă și relativ-ierarhizată, nu are început și sfârșit, nu are vârstă și limite... Și oferă cea mai mare libertate minții umane.

֎ Fiecare are adevărul lui. Unul singur este postulativ: adevărul relativ.

֎ Relativitatea e o chestiune serioasă, dar una dintre ele este sacră: o oră cu o femeie frumoasă durează mai puțin decât cu una acră.

֎ În orice domeniu, între particular și complementar, se decelează cel mai bine relativul.

֎ În iubire, am încercat să caut absolutul, la un moment dat; dar constatările mele nu au fost tardive: viața nu oferă decât daruri relative.

֎ Până și zorii sunt relativi; de când am ieșit la pensie, nu mai reușesc să-i prind.

֎ De când cu relativitatea, tot ce înainte era absolut, de-o bucată de vreme, nu mai are niciun credit; bunăoară, creditele de la bănci.

֎ Unii zic că moartea este absolută. Dimpotrivă, eu cred că este relativă de tot, absolut-relativă.

֎ Dacă fericirea este relativă, de ce de necazuri nu pot s-o disjung și nu pot fi fericit mai des, mai intens, mai îndelung?!

֎ Relativ la timp; este cel mai bun exemplu de relativitate. Un cutremur poate dura cât o viață.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 31 mai)

PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE

֎ Sufletul este camera de gardă din lăuntrul trupului.

֎ Dumnezeu dă zile sufletului, ca tu să poți da suflet zilelor.

֎ Înainte de a-ți deschide cuiva sufletul, asigură-te că are sufletul curat.

֎ Ca să-ți poți imagina că zbori, trebuie să ai aripi în suflet și liber la decolare.

֎ Când te trădează sufletul, nu mai e nimic de făcut; trupul se dăruiește pentru ultima oară.

֎ Avea un suflet atât de bun, încât toți și-au dorit câte o bucățică. Ce păcat că nu a avut decât unul!

֎ Cel ce nu se mulțumește cu ceea ce are în suflet nu este vrednic de mai mult.

֎ Drumul regăsirii de sine începe întotdeauna din suflet.

֎ Omul este un univers cu aripi de suflet ce-l poartă spre universul nemuririi.

֎ Dragostea este acea sămânță care înflorește în sufletele frumoase. Aducând pe lume un copil este cea mai clară dovadă a faptului că sufletul este nemuritor.

֎ Mărinimia și culoarea sufletului nu au nimic de-a face cu numărul anilor și culoarea părului.

֎ Bătrânețea încolțește în minte, modelează aspectul fizic și se săvârșește în suflet.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 3O mai)

PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE

֎ Poezia? Imaginație cu distilare caligrafică.

֎ Poezia este muzică, imitând cadența pașilor din ,,Sonata Lunii”, cântată la corzile inimii într-o profundă meditație transcedentală.

֎ Poezia este conspirația harului divin împotriva iluziei persistente a realității.

֎ Poezia este arta de a elibera emoția din dansul dezamăgirilor pe podul suspendat peste râul dintre mintea și sufletul poetului.

֎ Poezia este magia de a scoate universul dintr-o călimară și de a îngloba marea într-o picătură de cerneală.

֎ Poezia este transferul de emoție între sufletul poetului și cel al cititorului într-un limbaj de mângâiere.

֎ Cuvântul este aripa rănită a neliniștii sufletului. De aceea, poemul se scrie până când se vindecă rana și durează până când lacrimile se usucă sau evadează din cuvânt.

֎ Menirea poetului nu-i mai prejos de cea a plugarului; când iese la arat atât primul, cât și celălalt este menit să nu lase niciun colțișor înțelenit.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 29 mai)

PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE (XXV)

֎ Momentul în care dăruiești o floare capătă parfum de sărbătoare.

֎ Dacă fiecare suflet s-ar dărui precum o floare, am afla unde se află grădina fericirii supreme, Edenul.

֎ Românii sunt mari cultivatori, dar și importatori de flori. De aceea, la noi, corupția e-n floare.

֎ Asemenea omului, trandafirul este floarea tuturor posibilităților: spinii înfloresc în permanență și florilor le cresc spini.

֎ O întrebare naivă: cine la învață pe flori să înflorească? Chiar dacă voi afla vreodată răspunsul, n-am să mă revolt împotriva naturii.

֎ Iubirea este singura floare care înflorește spontan în grădina sufletului, în orice anotimp. Plantați-i sămânța și veți înflori odată cu ea.

֎ Sub voalul luminii, o floare numai la umbra altei flori poate înflori.

֎ Și floarea cea mai diafană își proiectează umbra sa suavă.

֎ E o blasfemie să acuzi primăvara pentru epidemia de inflorescență febrilă.

֎ Atenție! Cele mai tentante flori se află pe marginea prăpastiei.

֎ Când mă gândesc la tine, mi se umple grădina de flori.

֎ Florile sunt zâmbetul de fericire al sufletului. Nu răniți sufletul câmpului, batjocorindu-i florile!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 29 mai)

Rondelul lui Florar

Când natura îmbracă veșmânt înfloritor
Și-și împletește-n cosițe petale colorate,
Luna mai e-un domnesc alai curtenitor
La un ceremonial de mirese aristocrate.

Speranța crește-n suflet precumpănitor
Și deznădejdile devin patetic moderate
Când natura îmbracă veșmânt înfloritor
Și-și împletește-n cosițe petale colorate.

Roiuri de fluturi se destramă-nflăcărate,
Se șoptesc cuvinte cu aromă de amor;
Zefirul le petrece-n dorințe deliberate
Prin parfumul amurgitului ademenitor

Când natura îmbracă veșmânt înfloritor.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 28 mai)

PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE

֎ Comunicarea este, în primul rând, un exercițiu al minții și, apoi, al limbii.

֎ Comunicarea determină existența. Doar prin comunicare ne dăm seama că nu trăim singuri.

֎ A comunica înseamnă cu mult mai mult decât a gândi, chiar cu iscusință, și decât a vorbi, chiar cu elocință.

֎ Comunicarea este pentru suflet la fel cum este exercițiul fizic și masajul pentru trup.

֎ Nu comunicăm pentru a fi auziți, ci pentru a ne face ascultați și pentru a asculta.

֎ În toate formele sale, zâmbetul este cea mai frumoasă și accesibilă formă de comunicare a trăirilor și sentimentelor, neavând nevoie de translator.

֎ Comunicarea este o chestiune de respect și înțelepciune.

֎ Cel mai bun și frumos lucru pe care îl putem dărui într-o relație este atenția.

֎ Acela care reușește să comunice mai motivat și riguros cu sinele interior comunică mai ușor și în exterior.

֎ Ceea ce este admirabil la o comunicare sinceră este credibilitatea.

֎ Cu aceleași cuvinte, dar cu atitudini diferite, se transmit informații diferite.

֎ Comunicarea este nudul gândului acoperit cu îmbrăcămintea limbajului.

֎ Oricât ar fi de valoroasă, o idee învelită în prea multe straturi de cuvinte riscă să sfârșească sufocată.

֎ Conversația este un joc ascuns la două sau mai multe capete de cuvinte; poate cea mai lentă și infidelă formă de comunicare umană.

֎ De cele mai multe ori, oamenii habar nu au cât de mare este importanța comunicării. Esențialul nu este să comunici, ci cum și ce comunici.

(Timișoara, 26 mai)

POEM ESTIVAL SAU RETORICA MĂRII

În clepsidra timpului, marea-i acea moară de apă care macină ispite

Iar, din pietre și scoici, nisipul pentru lingouri de cuvinte dospite.

Între tenebre și lumina tăcerii, reflexiv, cuvintele urcă și coboară
În încercarea de-a păstra simțul realității în activa retorică interioară.

Cu-amintiri înrămate-n talazurile vieții, retorica mării recucerește,
Contemplă liric și revizionează; altă tentativă nu cred că urmărește

Chiar dacă,-n timp ce soarele domnește peste-al mării nisipos facies,
N-ar mai fi nevoie de nicio retorică pentru a da vieții văditul înțeles.

Din limpezimea pupilei unui trecut revelator, de-acum înainte,
În liniștea inimii, amintirile curg inopinat pe-o potecă de cuvinte

Și-aleg mirajul celei mai sublime simplități a unui poem estival
Inducând o continuare firească, cu puncte de suspensie la final...

(Timișoara, 2O18, 25 mai)

PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE

֎ Singurătatea este o temniță în care doar gândurile țin tovărășie.

֎ Solitudinea este acea liniște, de cele mai multe ori, apăsătoare, pe care nu o găsești în singurătate. Diferența dintre solitudine și singurătate o face aglomerația sufocantă a gândurilor.

֎ Atunci când te simți singur în prezența ta, înseamnă că nu te afli într-o companie plăcută.

֎ Nu dorul intens de sinele pierdut duce la singurătate, ci frica de propriul sine.

֎ O căsnicie nereușită: două singurătăți paralele.

֎ În vacarmul mulțimilor, cât de aglomerată e singurătatea!

֎ Nimeni nu poate renunța la singurătate de unul singur. Cel puțin, doi fac același lucru în același timp.

֎ În marea iluziilor, doar solitudinea poate naufragia; singurătatea, niciodată.

֎ Cea mai apăsătoare dintre singurătăți nu este singurătatea îmbătrânirii – oricum există, e naturală – ci îmbătrânirea singurătății/în singurătate.

֎ Singurătatea apare când începi să auzi tăcerea din lucruri, iar liniștea din jur dezlănțuie furtunile inimii.

(Timișoara, 2O18, 24 mai)

PARADIGME ȘI CORESPONDENȚE INFERENȚIALE

֎ Prietenia este acea comuniune spirituală care face ca două suflete diferite să vibreze la fel.

֎ Prietenia este un cuvânt care-ți mângâie sufletul când îl rostești dezinteresat.

֎ Prieten adevărat nu este cel care dorește cu tot dinadinsul să placă, ci acela care îți iubește defectele numai pentru a te face să le recunoști.

֎ Prietenia adevărată este o lege umană, sensibilă dar severă, a cărei valabilitate numai timpul o poate confirma.

֎ O prietenie adevărată îți prelungește viața cu altă viață.

֎ Prieten nu poate fi decât cel care este sincer cu sine când se ascultă pe sine.
֎ Doar vremurile de restriște/necazurile pot confirma dacă ai lângă tine un prieten adevărat sau o persoană interesată.

֎ Asemenea umbrei, falsul prieten apare numai atunci când e soare.

֎ Vremurile de cumpănă nu pun niciodată prietenii adevărați în cumpănă.

֎ Timpul verifică prieteniile, așa cum zborul verifică putința aripilor sau cum, prin foc, se verifică aurul.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 21 mai)

PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE

֎ Cuvintele sunt monede ale intelectului cu care se cumpără/vând mărgăritarele tainelor sufletești.

֎ Cel mai eficient mijloc de protecție împotriva cuvântului este însuși cuvântul.

֎ Dacă nu s-ar fi inventat cuvântul, oare prin ce mijloace/unelte/arme s-ar fi putut comunica promisiunile, sentimentele și gândurile?

֎ Teoria silogismului: cuvintele explică gândurile, gândurile sunt semințele sau embrionul faptelor; deci, cuvintele explică trecerea de la viața latentă sau embrionară la cea activă.

֎ Dacă imaginația te ajută, sunt îndeajuns câteva cuvinte pentru a transmite gânduri profunde.

֎ Mulți își arogă meritul de a fi avut ultimul cuvânt. Cum e posibil acest lucru din moment ce ultimul cuvânt nu a fost inventat!?

֎ Omul a ieșit mai repede din cuvânt decât din comuna primitivă.

֎ Fericirea, cum, de altfel, și nefericirea reprezintă acel cuvânt a cărui interpretare are tot atâtea înțelesuri câte ființe sunt în univers.

֎ În ultimul timp, am simțit nevoia să am o purtătoare de cuvinte și un purtător de cuvânt: tăcerea este purtătoarea mea de cuvinte; cuvântul este purtătorul meu de cuvânt.

֎ Același cuvânt rostit în împrejurări diferite sau cu tonalități diferite are înțelesuri diferite: uneori, e rece ca gheața; alteori, arde cu flacără vie până la incandescență.

֎ Cel mai complet și complex răspuns este cel dat prin tăcere sau prin încrucișarea a două priviri.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 2O mai)

PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE

֎ Speranța nu este altceva decât amăgirea de sine.

֎ Speranța moare odată cu resemnarea.

֎ Pentru omul căruia îi crapă obrazul de rușine, există speranță de îndreptare.

֎ Campioana veritabilă a optimismului este moartea; ea nu-și pierde niciodată speranța.

֎ Cu cât speranța este mai mare, cu atât decepția este mai mare.

֎ Visul nu este altceva decât aparența înșelătoare a speranței că se poate întâmpla ceva.

֎ Speranța nu moare niciodată. Ea devine certitudine. Altfel, n-ar mai exista optimiștii și neguțătorii de iluzii.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 19 mai)