Gândul meu mai sare calul
Şi-şi mai depăşeşte malul
Cum sare pârleazul peste murg
Şi şaua orizontului peste amurg.
Pentru a evita oprobriul vehement,
L-am rugat să fie mai prudent
Cum se roagă lupul de mânzul de iapă
Sau cuţitul de frunza uscată de ceapă.
I-am întreţinut întotdeauna focul
Şi i-am împrietenit jarul cu locul
Cum calul cravaşează jokeul înaripat
Şi inima îşi face în dragoste pat.
M-am gândit cum să gândesc
Şi voi continua să-ndrăznesc
Cum lemnul mângâie tăişul de topor
Şi-apoi spintecă focul cu mult spor.
Chiar şi în zilele de post
Dau gândurilor mele rost
Cum iarba face vântul vâlvoi
Dar paşte şi calul în zăvoi.
Drobeta-Turnu Severin,
2O16, 31 mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu