CAPTIVI ÎN LIBERTATE

Retuşând visele zdrenţuite în fiecare dimineaţă,

Un lucru ne-am dorit mai presus de alte toate;

De dor îmbâcsită, să aruncăm haina groasă de ceaţă

Şi să râvnim la alta mai uşoară cu iz de libertate.

Azi, suntem captivi într-o libertate fără haturi

Şi nu facem nimic coerent pentru a ne elibera,

Dar ne pricepem mai aplicat să dăm sfaturi,

Mai ales, celor care n-au nevoie de aşa ceva.

Ca oricând, războiul rece este tot mai extins:

Fiecare umblă cu un butoi de pulbere în spate,

Toţi nebunii ne ameninţă cu chibritul aprins,

Iar jandarmii lumii ne ordonă pe căi disimulate.

Viaţa-i din ce în ce mai tristă, iar zilele ne sunt furate,

Codrul de pâine e din ce în ce mai scump şi tot mai mic,

Moartea se vinde la pliculeţe cu bani cash sau în rate,

Ne preamărim în violenţă jucând instinctul animalic.

Apele ne răpun versanţii despăduriţi şi-i aruncă în hău,

Armatele se luptă cu cei care nu ne-au făcut niciun rău,

Dreptatea nu se mai înfăptuieşte, se comandă şi se produce

Cu judecată nemiloasă şi final de umilinţă şi cruce.

Suntem înstrăinaţi şi goniţi din propria cetate,

Nu mai există solidaritate şi iubire între fraţi,

Ura şi invidia despart lumina de fireasca libertate ...

Oameni buni, am uitat să mai fim oameni adevăraţi!

În angrenajul oribil în care ne-au intrat,

Instinctele ne-au fost strunjite cu putere,

Ne-au irosit visele într-o libertate cu substrat;

Suntem liberi să suferim apoteotic în tăcere.

Organic, nu mai săpăm tunele în lumina conştiinţei,

Chiar dacă simţim răcoarea pistolului sorţii la tâmplă,

Nu mai suntem în stare să spintecăm reţinerile fiinţei;

În anarhia din cap, ne este indiferent tot ce se întâmplă.

Crezând că-i har dumnezeiesc pentru încercatele oase,

Ca nişte salahori îngenunchiaţi, ne ducem povara în spate;

Suntem încovoiaţi de-atâtea biruri şi ponoase,

Dar suntem scutiţi de sfânta libertate-n demnitate.

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 3O mai