Motto:
„Întunericul nu poate supravieţui în lumniă,
dar lumina poate străluci în întuneric!”
Odille Rault
Licărit ca o speranţă de lumină?
Aureolă minusculă ce-a luminat insuficient? …
Agonizează lumina în cioburi de suflet.
Într-o rătăcire mioapă,
fluturii zboară dezordonat.
În obiectivitatea sa absolută,
nehotărârea
- doliul ei în alb -
ţese pânza egoismului
cu care păianjenul zelos
îmbracă sufletul
ca şi cum ar coperta
un dicţionar de umbre.
Fără de nori,
care să-i descifreze tainele,
lumina n-ar avea greutate;
sau farmecul ei este imponderabil?
Apa nu curge pentru sine,
ci pentru viaţă;
de aceea,
nu simte niciodată setea.
Lumina se odihneşte
în jocul formelor
din sărutul valului.
Orice copac
arată cu totul altfel
la lumina zilei.
Instinctual,
fiecare frunză
ştie că lumina îi vrea binele.
Când se stinge focul,
împletindu-şi visul cu păreri de rău,
cenuşa întreabă:
„unde se duce lumina?”
(„Să strălucească în întuneric!”)
Din volumul ,,Meditaţie retorică"
Şesuri-Bacău, 2O16, 14 mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu