ÎNVOIALĂ CU IMPOSIBILUL

Între pecetea destinului şi evoluţia subiacentă a lui,

În raportul cosmic dintre univers şi gândurile tale,

Ocupând o poziţie strategică în faţa imprevizibilului,

Îţi stăpâneşte deşertul morganatic legea echivalenţei mintale.

Chiar dacă stejarul răzvrătit nu mai doarme în ghindă,

În această existenţă împâclită – eterogenitate radicală –

Şi lumea ta este mărginită de limitele atingerii în oglindă,

Soarele nu poate fi acoperit de nori decât într-o viziune minimală.

Când istoria nu mai reprezintă locul geometric al faptelor tale,

Până şi înţelepciunea convenţională începe să oscileze;

Ţi se propune o învoială cu imposibilul naturii tale senzoriale

Într-o lume în care diferenţele fac dialectica să eşueze.

Întro-o viziune de prigonire a identităţii prin pierderea esenţei,

Eşti atacat sistematic la celula subconştientului funciar,

Ţi se reneagă adevărurile şi realităţile existenţei

Din care emană aspiraţiile şi viziunile intuitive în subsidiar.

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 24 mai