DURERE DE DOR

Când aşteptarea în suflet se frânge

Cum norul în furtună se desface,

Dorul plânge cu lacrimi de sânge,

Apoi, în mare îndurerată se preface.

Eliberează fiorul iubirii dintre maluri

Şi-mi umezeşte sufletul (ne)resemnat

De aşteptări invocate-n limpezi valuri

Şi de dorul albastru, de trecut-însemnat.

Chiar dacă sunt şi amintiri care mă dor,

Mereu îl voi purta în suflet cu credinţă.

Şi asta pentru că, din al său dor,

Mi-am făcut altar de suferinţă.

Întors în ani lângă cristalinul izvor,

La casa părintească cu cerdac şi vie,

Mă regăsesc la apogeul vârfului de dor

Şi ard curat în jar de dureroasă bucurie

Când vântul în sălcii respiră liniştitor.

Îmi seac-al inimii izvor oftând;

Mi-e dor de dorul cel mai dor;

În razele lunii, mă regăsesc arzând

Îngemănând dorul cu amintirile ce dor.

Din volumul ,,Meditaţie retorică"

Şesuri-Bacău, 2O16, 13 mai

13 mai 2015 a fost prima oară în istoria României, când s-a sărbătorit Ziua Dorului, iar anul acesta se repetă experienţa.

V-aţi întrebat vreodată cum se spune DOR într-o alta limbă? Dacă v-am pus pe gânduri pentru câteva minute, este din cauza faptului că nu există un corespondent în alte limbi cu care să fiţi familiarizaţi. În schimb, dorul este un capitol impresionant al folclorului românesc, fiind una dintre cele mai profunde stări de spirit ale creaţiei populare româneşti. Dorul, atât de specific nouă, înglobează o multitudine de simţiri, într-o diversitate de feluri.

Deşi exprimă o lipsă, dorul poate fi şi o bucurie. Ca strigăt al iubirii universale, este singura putere a vieţii şi numai el ne poate orienta către scopuri cu adevărat umane.