Cuprins de şovăială,
Un gând coboară din senin,
Deslacătă o îndoială:
„Cât de mult e prea puţin?”
La capăt de stradă,
În inima unor (non)sensuri,
(Se) fâstâceşte o cavalcadă
De idei şi de (ne)înţelesuri.
Dintr-un colţ cuminte,
Zâmbiri de revelaţii:
„Nu sunt decât cuvinte
Care fac senzaţii!”
Un licăr bănuit ştrengar,
Cu dăruire de-nţelesuri
Şi rătăcire prin gândul fugar:
„Nu sunt chiar nonsensuri!”
Cu încordare pe brânci,
Din câteva frânturi,
Se-aprind noime-adânci
Şi o povară de gânduri.
......................................
Nerăbdarea din mine
Îşi caută întâmplarea
Cum roiul de-albine
Îşi caută floarea.
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O1 iunie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu