N-AM ÎNŢELES

 N-am înţeles că spaţiul dintre stele nu-i degeaba,

Aşa cum nu-i degeaba nici spaţiul dintre noi;

De nu-l marcăm cum se cuvine, se vede treaba,

Matricea noastră existenţială nu va fi de soi.

Într-o nimicnică lume în care nu mai există frică,

N-am înţeles că Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat;

Altfel, n-am fi sau poate am fi fost materie anorganică

Într-un perimetru virgin, stabil, suficient şi neîntinat.

Într-o iluzie buimacă, am început să trăim la-ntâmplare,

Căutând în afara noastră ceea ce nu există decât în forul interior;

N-am înţeles că, numai cu formule improvizate şi bizare,

Nu vom putea lega trainic viitorul de trecutul cândva promiţător.

Nu ne pasă de insula noastră albastră de făurit vise,

Sfidând totul cu priviri de condamnabile ostentaţii; 

Lăsând urmaşilor să ispăşească greşelile comise,

N-am înţeles că existenţa ne creează şi obligaţii.

Ne îndreptăm grăbiţi spre poarta eternităţii

Unde tot ce-am nesocotit se va fi răsculat;

Abia când ochii nu vor mai reflecta lumina vieţii,

Vom realiza că n-am ştiut să vieţuim mai calculat.

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 29 mai