Cu fiecare clipă,
necontenit,
luăm viaţa de la început;
într-o îmbrăţişare statornică,
ultima clipă este şi ultimul început.
Călător prin memoria timpului,
trecutul este începutul unui început,
iar clipa, începutul unui sfârşit de neevitat.
Atât de natural,
ultima clipă care pune cruce pe respiraţia noastră
este sfârşitul unui început sigur
şi cel mai evident semn al unui nou început.
Cu toată eternitatea ei,
în ritmul vremurilor,
viaţa nu promite niciodată că rămâne;
prelungind dorinţa nemărginită a infinitului,
în vibraţiile regăsirii permanente,
pur şi simplu,
este.
(Timişoara, 2O17, O1 ianuarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu