NU E NICIO TAINĂ

Ironie supremă:

viaţa şi cu  mine –

două linii paralele,

dar, foarte apropiate

(să-i aud mai bine

inima cum bate).

Călare pe a(r)cul de cadran solar:

nu mi-am propus să-i dezleg enigma

– incertă ca şi izofigma –

(ar fi-n zadar);

nu vreau să-i experimentez iluzia,

ci, cu energie şi cu năzuinţă,

pasional şi autentic,

cu discreţie şi cu chibzuinţă...

ceea ce socot eu despre ea.

Cu toate astea,

într-o bună zi,

sunt convins că ne vom întâlni

şi vom afla ce-am însemnat,

cu adevărat,

unul pentru celălalt.

Până atunci,

nu ne permitem:
luxul de a ne plictisi,

nici concluzii ineficiente

din premise insuficiente.

În atari circumstanţe,

în acest proces,

uneori, ai succes,

alteori, înveţi!

                                                    (Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 31 ianuarie)