Axis Mundi

Pe humerusul şarpelui blestemat

(Care Evei poftele i-a încercat),

Se sprijină primordialul păcat

Din care omenirea s-a-ntrupat.

Productul vestitului pom prohibit

De la un joc de cuvinte derivând

Din vechea limbă latină provenit

(„Malum”, „rău” şi „măr” însemnând),

Cu care s-a încălcat interdictul divin

La îndemnul vieţuitoarei cu apodie,

Ademenitor prin coloritul sangvin,

Era, de fapt, un fruct roşu de rodie.

Când ofidianul a ademenit-o pe Eva

(Un dram din trupul lui Ha′adham[1]),

Foarte discret şi tandru a tras-o alături,

I-a mai prăvălit la ureche  încă ceva

Despre care nu se spune nimic în scripturi

Şi rămas pe veci închis în propriul coferdam.

Plimbându-se preocupat prin livadă, Adam

(Ins primordial şi, evident,  fără ascendenţă)

A sclipit în vârful gândului că nu-i agam

Şi că e vremea pentru niscaiva decadenţă.

Fulgerat de nurii Evei, pipăindu-şi fiecare coastă,

Arcuită în haremul intercostal, fixă sau flotantă,

A început să conceapă câte-o nouă nevastă,

Din ce în ce mai opulentă şi mai apetisantă.

După ce şarpele biblic a însămânţat pe veci lumină

În despicătura acelei frivole şi martirizante dimineţi,

Din păcatul originar, la cumpăna sufletelor fără vină,

S-au dărâmat destine, dar s-au născut şi alte vieţi.

Şi azi, Atlas mai cară în spate Pământul şi sfera cerească

Sub semnul unui viitor în braţele lumii de-nceput

Pe care imaculata Maria caută un loc unde să ne nască

Peste lutul şi iubirea din care ea însăşi s-a născut.

Suntem Adam şi Eva în căutarea Edenului pierdut;

Ca un Axis Mundi, speranţa ne menţine-n azimut.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O5 ianuarie)

---

[1] Ha′adham (ebr.) – omul de pământ