A CÂTA OARĂ?

Pe o margine de ţară,

pe o zare sumbră,

se trag clopote de nori,

fulgi de oţel în penumbră.

Graniţe de beznă chioară

respiră virginal

peste lucruri bântuite.

Mâhniţi, în cer,

îşi arată dinţii

lupii de ger,

iar, sub bolta mohorâtă,

zgriburăm deopotrivă cu pământul.

Sub povara nămeţilor, în case,

nefiresc de generos înfofoliţi,

oamenii par, mai degrabă,

de gânduri crăpate gârboviţi.

Ca o pedeapsă divină,

pe estrada orologiului discordat,

năpasta pontifică corul robilor

şi ne neagă pentru o clipă.

La streaşina neantului,

sub plapuma nepăsării generale,

a mai murit o nădejde.

N-am descoperit secretul lui Ahile!

Suntem obosiţi pe dedesupt!

Trăim într-o lume cu altfel de reguli!

A câta oară!

Pe o margine de ţară…

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O7 ianuarie)

Iarnă grea - pictură de Constantin Isachie Popescu