PATUL LUI PROCUST

Trăim înghesuiţi în lumi paralele;

clepsidra păcătoasă a trântit timpul

la picioarele unor pupile hipnotizate.

În holospaţiu, peste umbra luminii,

dând frâu liber nebuniei şi oricărei desfrânări,

sforarii lumii joacă prin păpuşi hermafrodite

care râd şi plâng la comandă,

zdruncinând gândul unei populaţii în derivă.

Perioadele tulburi nasc nebuni (i)responsabili;

pentru realitatea proscrisă

care nu ţine seama de model

şi pentru viitorul civilizaţiei,

se cred indispensabili.

În jocul destinelor,

fără nicio prejudecată:

scopuri care scuză mijloacele,

hiatus de conştiinţă,

surzenie la suferinţă,

oameni modificaţi ca anexă la tehnologie,

slujbe plătite, formă modernă de sclavie,

boli inovate pentru a vinde medicamente…

fac parte din politica lor de ingrediente.

Pe tarabele luxoase,

printre suflete şi flori,

scot la vânzare arătări cu coase

şi demoni cu ochi strălucitori,

a căror conivenţă de concern

manipulează suflete

prin constrângere şi frica de infern.

Calculatoare mult mai mici decât palma

ne iau sufletul cu chirie şi ne citesc holograma,

gestioanează totul,

memoria colectivă le aparţine

cu menirea, pentru toţi, minte a ne ţine.

Fericirea a devenit apanajul serverului,

iar noi avem de ales

între spălarea inimii şi spălarea creierului.

În regatul dispăruţilor atlanţi

–  paradis plin de nelinişti –

cu trepte spre cer,

se vând dogme pe post de esenţă cu mesaj sublim

care propovăduiesc supunerea ca o protecţie mentală

transformând în ornamente

conştiinţa alienaţilor flagelaţi,

Iar ei pozează în arhangheli,

cel mult, heruvimi, pe post de păzitori,

simulând şi stimulând procese de conştiinţă

că nu au reuşit să ne invite pe toţi

la decernarea eternităţii în închisoarea de suflet.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 1O ianuarie)