ÎNTÂLNIRE TAINICĂ

Pe cărare, la izvor,

îngerul binevoitor,

fără nicio retenţie

sau iz de pretenţie:

- Mare atenţie

la urma din pas

în timpul rămas

prin nisipuri ce curg

pe cerescul crug

până la amurg,

prin pădurile oculte

cu tulnice multe,

libertatea supremă

e-o temniţă perenă.

După clipe trei,

ca de obicei,

tâlcul mă ajunge,

taina mă străpunge:

- Bagă de seamă

la podul cu vamă

spre acea fâneaţă

plină cu verdeaţă

unde,

ca nciciunde,

copaci-nfloresc

apele horesc...

în singurul anotimp,

timpu-i numai timp!

Pentru-nsufleţire,

la despărţite,

dezinteresat,

mi-a adresat

următorul sfat

de fapt, o povaţă

despre viaţă:

- Doar în nemurire,

prinde strălucire!

Când s-a înălţat,

total degajat,

m-a încurajat:

- Am să mă rog pentru voi

acum şi-n ceasul de apoi.

Să nu dezamăgesc,

cu un gest firesc,

am vrut să-i mulţumesc...

Fără aripioare,

fruntea-mi visătoare

printre gânduri zboară,

urcă şi coboară...

(Şesuri, Bacău, 2O17, 14 ianuarie)