UN DUET ÎNSUFLEŢIT

Când am resimţit nevoia de sprijin,

I-am cerul ajutorul lui Dumnezeu;

Acesta m-a asigurat pe-un ton blajin

Că-mi va închiria un suflet de elizeu.

L-am aşezat pe locul de lângă inimă

Să nu se considere străin pe pământ,

I-am dat împuternicirea cea mai intimă

Să-i fie trupului purtător de cuvânt.

Totdeauna, s-a dovedit a fi la înălţime;

Uneori, a ştiut să rabde neprecupeţit,

Alteori, a spălat rănile suferinţei cu lacrime...

Împreună, formăm un duet însufleţit.

Chiar dacă iarna viscoleşte pe afară

În sufletul meu, este eternă primăvară;

Fluturii de flori şi fluturii de zăpadă

Sunt înfrăţiţi sub aceeaşi temporală acoladă.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 17 ianuarie)