IMAGINEAZĂ-ŢI

Imaginează-ţi un oraş în care oamenii tresaltă

Îngrijoraţi că disperarea le-a devenit limitrofă;

Se zbat neputincioşi în timp ce sărăcia îi asaltă

Şi s-ar putea răsfira într-o cumplită catastrofă.

Paingi de umbre pe frânturi de suflete se-aştern,

Pe rectangulara de străzi, ţesând o pânză cu vise tivite;

Tristeţile o străbat agale, păşind uşor când visele se cern,

Cu speranţa că doar ele nu vor fi niciodată strivite.

Când suferinţa pentru pâine trece dincolo de casă,

Stămoşii îndureraţi le irigă rădăcinile cu sânge.

Agonicul răsuflet nu are nici măcar faţă de masă

Când lanţul sărăciei mereu strânge, şi tot strânge ...

Aici, traiul e un fel de a fi între suferinţă şi moarte.

Adevărul este schimonosit şi ascuns sub tăceri fumurii.

Se-nclină cumpăna vieţii spre agonia deplânsei soarte,

Într-un târg cândva prosper, azi, împietrit în iconele vii.

De durere, iarna îşi sfâşie hainele la intersecţiile adormite,

Când vede că oamenii împrăştie atâta necredinţă şi ură.

Doar glasul păsării de noapte pe frunzele îngheţate şi îngălbenite

Stă de strajă pe mormintele deasupra cărora doar suferinţa este pură.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 31 ianuarie