NINGE

Ascult cum bate vântul în clopotele iernii întârziate,

Ademenind orizontul lung cu pulberi predestinate de argint.

Cu iris metafizic, vânez cum se deformează norii pe-nserate

Şi, ca o cortină magică, peste scena lumii, braţele-şi întind.

Ninge cu lacrimi sfinte de înger şi privesc pe geam

Cum natura îşi continuă parcursul său de mărturie

Pentru ninsorile pe care, în suflet, încă le mai am

Din copilăria desre care-mi amintesc cu luminoasă bucurie.

În noaptea preacurată, sănii cu zurgălăi îmi fac din visele ninse.

Noian de gânduri şi amintiri de neuitat strălucesc prin omăt.

Cu obrajii îmbujoraţi, alerg liniştea interioară peste luncile întinse.

Sufletul aprins de văpaia zăpezii de altădată priveşte-ndărăt.

Ninge cu fulgi mari şi, uneori, cu fluturi de nostalgie,

În nopţile şi zilele ce-şi murmură aşteptările alene.

Prin rafturi de gânduri, scormonesc praful cuvintelor în poezie

Şi-mi doresc să ningă cu neastâmpăr viu şi cu steluţe sub gene.

Iarna-şi cântă simfonia pe note vrăjite de ninsori

La o paradă scumpă a fulgilor de nea, triumfală,

Care,-n sufletul meu, se transformă-n mirifice flori

Ce umplu scena lumii cu un stelar festival de gală.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O6 ianuarie