MEDITAŢIE

După un trecut cu bucurii nesperate şi vise, uneori, amăgitoare,

Mi-aş dori să trăiesc clipele prezentului mult mai relaxat,

Dar viitorul prefigurat îmi dă fiori fierbinţi de-ngrijorare

Şi mă simt, cu fiecare zi, din ce în ce, tot mai vexat.

Discrete şi plăpânde, clipele de fericire se arată foarte rar,

Căci fericirea este doar o viziune de speranţă şi plăcere.

Adevărurile şi realităţile vieţii ma-u învăţat un lucru clar:

O zi de fericire, şi-un an de lacrimi şi suferinţă, poate cere.

Dreptul la fericire nu este un dat cu decenţa tainei fecundă.

Străluceşte precum o stea căzătoare şi durează, cel mult, o secundă.

Este, mai degrabă, un echilibru interior, o lucrare de imaginaţie

Pe care viaţa şi-o oferă sieşi, din când în când, ca o motivaţie.

 

Pentru a ne câştiga dreptul la pretinsa fericire statornică,

Luptăm unii împotriva altora cu o înverşunare bolnavă, prefăcută.

De aceea, nu cred că vom întâlni vreodată fericirea cronică.

Numai surâsul uitat în oglindă mai inventează fericirea acută!

Eu ştiu, însă, că viaţa nu-i decât o adevărată aventură

În care orice porţie de fericire se plăteşte cu lacrimi şi emoţii.

Tot ce ni-i dat e scris în cartea vieţii foarte dură

Pe care-o răsfoieşte la-ntâmplare vântul sorţii.

Fericirea nu ni-i dată ca o destinaţie (finală) în viaţă.

Întotdeauna, finalurile sunt partea ei cea mai tristă.

Dacă dreptul la fericire s-ar negocia pe-a destinului piaţă,

Mi-aş cumpăra cea mai frumoasă parte din câte există.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 2O ianuarie