VALSUL VIEŢII

Aprinzând o faclă în ceruri, lacrimile unei întâmplări prescrise

au umplut un pahar cu lumină ciocnindu-l de ferestrele deschise.

Alegând să trăiască, nu doar să existe, în conştinţa universală,

o umbră s-a furişat printre gratiile lumii, devenindu-i vasală.

Poveştile copilăriei şi-au scurs hormonii de creştere în ţărână,

răsfăţând rădăcinile ierbii din care nerăbdarea a crescut

viguroasă ca o iederă ce împodobeşte o casă mult prea bătrână

drept mărturie pentru hăţişul de adevăruri prin care a trecut.

În fiecare fir de nisip, am ascuns lumină,

în aşteptarea corăbiilor de dorinţe aprinse şi chemări,

legănându-se în tangaj de descătuşare deplină

ca nişte cuirasate ticsite cu timp şi aşteptări.

Am pelerinat iubiri de culoarea vântului:

unele au devenit furtuni călătoare pe fulger,

pe altele, le-am ferecat în taina cuvântului,

iar una dintre ele s-a topit într-un înger.

La capătul nisipurilor mişcătoare, la răscrucea fără indicatoare,

încerc să recuperez trecutul neconsumat prin câte-o întâmplare.

Copleşit de liniştea care-mi bântuie adâncul din motive varii,

îmi îndemn sângele umbrei, lăsând busola ochiului drept mărturie de avarii.

Rătăcesc, uneori, prin labirintul amintirilor trecătoare,

strângând în tolba minţii săgeţile de gând,

şi fac inventarul sentimentelor supravieţuitoare,

dar mica gură universală le molfăie râzând.

Încercând oportunităţi ca un antreprenor de succes la limita fruntariilor,

până să-mi dau seama ce este viaţa cu adevărat,

am trăit-o în cea mai mare parte şi am învăţat

că nu există armonie fără existenţa contrariilor.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O9 ianuarie