FULGUL MESAGER

În noaptea sfântă, prin somnu-mi trecător,
Dorul de tine mărşăluia cărări de lumină,
Când, pe aripi fluturate de vânt călător,
Se cerneau steluţe albe pe-a inimii grădină.

Dorul de tine, tălăzuit în marea din suflet,
L-am împachetat într-un fulg de zăpadă.
Pe aripi de vânt, ţi-am trimis un bilet
Ca dorurile noastre să se întrevadă.

Dacă vei simţi bătăi duioase-n geam,
Sunt degetele fulgului, de bună seamă.
Să nu te sperii nici măcar un dram!
E dorul meu mărturisit care te cheamă.

Ştiu că nesomnul, dorul şi depărtările
Ţi-au ofilit sufletul, iar gura ţi-i amară.
Primeşte fulgul să le sărute ca odinioară
Cum face roua dimineţii cu florile!

Ia fulgul de nea şi strânge-l la piept!
Alintă-mi, astfel, dorul de tine!
Arde-mi-l şi,-atunci, am să-nţeleg
Că şi ţie ţi-a fost dor de mine!

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 12 ianuarie