NECESITATE ASUMATĂ

Un lucru esenţial şi luminos am învăţat de la viaţă:
Natura nu încuviinţează celor îngrădiţi cărarea milei şi îngăduinţei.
Ea favorizează pe oamenii cu mintea clară şi fapta îndrăzneaţă
Pentru care libertatea este legea supremă a existenţei.

Mi-am agăţat complet năzuinţele în jocul întâmplării
Şi am libertatea să experimentez tot ce mi se pare frumos,
Iar pentru o existenţă legitimă în acord cu legile naturii,
Sunt gata să trăiesc palpitant şi, de multe ori, periculos.

Sunt ceea ce-mi doresc să fiu din ceea ce-mi permit să fiu,
Iar libertatea mea nu se aseamănă cu nicio altă libertate.
Şi chiar dacă prea multe lucruri despre libertate nu ştiu,
Evadările din asumarea consecinţelor să-mi fie iertate.

Sunt liber să iubesc şi să mă las iubit deopotrivă
În lumea asta în care irumpe viaţa-n toate, realmente.
Chiar de-i iubire neîmpărtăşită, nu am nimic împotrivă;
Numai libertatea îmi oferă toată gama de umane sentimente.

Binecuvântez viaţa şi o trăiesc cu demnitate.
Am toată libertatea să nu fac ce nu-mi doresc
Şi mă bucur de cea mai frumoasă libertate:
Aceea de a exista şi a spera că pot să mai iubesc.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 18 ianuarie