Te-am chemat o viaţă întreagă aproape,
Pribegind semne de întrebare prin crânguri,
Netezind valuri înspumate peste întinse ape
Când roiuri de stele sclipeau peste gânduri.
Trandafiria-ţi umbră, în patimă, se-ascunde;
O caut adulmecând singurătatea luminii în gând.
Sperând s-o întâlnesc în nopţile-i fecunde,
Frenetic, aştept să se-nsereze cât mai curând.
Nu te aud cum intri şi nici nu-mi doresc;
Doar în vis, îţi pipăi sufletul fierbinte.
Te simt alături şi-n noapte întrezăresc
Enigma vieţii în siluete albe de cuvinte.
Oricând, în penajul nopţii şi în singurătate,
Privirea ta mă-nvăluie în luminoase veşminte.
Rimând pe foaia-ngălbenită cu demnitate,
Îmi iscodeşte sufletul şi-l îmbracă-n cuvinte.
Din părul tău mirosind a mir şi pulberi galactice,
Cuvintele curg unduindu-se ca valul de mare.
Peste trestia umană din delta cu vise tomnatice,
Vântul le plimbă uşor cu fluturări calde de boare.
Când elfiii-mi sugrumă gândul, în tristele nopţi
Ce-şi varsă întunericul în pământul înţelenit bine,
Cu înţelepciunea mâinii tale, mâna mea o porţi,
Iar cuvântul meu, din altruismul mâinii tale, provine.
Tu, muza cuvintelor croşetate cu speranţe şi mialgii,
Chiar dacă eşti târzie, sufletul meu te venerează!
Îmi tai felii simbolice de viaţă în multiple nostalgii
Şi, asemeni mie, de cele mai multe ori, visezi trează.
Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 26 ianuarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu