când ploaia cădea peste razele soarelui
cu promisiuni îmbietoare.
Cireşii îndrăgostiţi se furişau sub umbrele parfumate.
Somnul mă chinuia cu ferestrele deschise
purtându-mă pe aripi de maci roşii
spre hotarul şoaptelor înstelate.
În gândurile noastre, mărşăluiau cuvinte tăinuite
care-şi revendicau împlinirea în roiul de aur
şi ademeneau nimfe de rouă
la marşul triumfal
spre marea cruciadă de fluturi.
Căutam să dezvelim mugurii de floare
în căutarea orei exacte.
Secundele se furişau diferit
şi fiecare dintre noi regăsea altă clipă.
Ploua cu cuvinte în gândul tău.
Dar ecoul verde al picăturilor de ploaie
îşi căuta altă petală de mac
şi altă clipă de foc.
Şi totuşi,
la capătul clipei stoarse,
vei face bilanţul sentimentelor supravieţuitoare.
Fluturii nu zboară niciodată cu aripi de piatră!
Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 21 octombrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu