DREPTUL LA FERICIRE NU ESTE DE VÂNZARE

Natural, cu garanţie de lumină oferit,
Aşteptat, dreptul la fericire rămâne prohibit.
De lipsa lui nu ne putem apăra.
Nu ne-ar ajunge o mare de lacrimi să-l putem cumpăra.

O viaţă întreagă aşteptăm căutând,
cohorte de gânduri, în noapte, alergând,
înveşmântate în cuvinte nerostite,
în ţinute de gală primenite.

Preferăm libertatea confuză
şi alegem umbra drept călăuză.
Alungată de lumină, lasă descoperit,
aproape întotdeauna, fructul oprit.

Sufletele noastre - relicve de pasiuni şi dorinţe,
cioburi de indiferenţă şi neputinţe -
rămân singure şi triste ca nişte statui
plouate, pe un câmp părăsit al nimănui.

Dorinţei, furişată în gândurile noastre,
îi oferim trandafiri cu petale albastre,
alergând cohorte de gânduri şi speranţă
şi aşteptând rândul la fericirea de circumsatnţă.

Nici fericirea nu este de vânzare.
În stare pură, n-o găsim sub soare.
Întotdeauna, este în lacrimi inundată.
Niciodată, nu vine nechemată.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 12  octombrie