ARIPI DE LUMINĂ PESTE AMURG

Cu gândul, am bătut din aripi peste uscat şi mare,
Străduindu-mă din răsputeri să-mi construiesc un nume.
Am reuşit să-l cresc şi să-l port cu demnitate, se pare,
Când valul tău mi-a onorat  paşii în această lume.

Cu speranţe şi împliniri, am petrecut o viaţă grozavă
Prin valuri înspumate, chiar cu ninsori de sare pe obraji,
Pe care, azi, liber navighează a spiritului meu navă
Purtată pe ecouri legănate într-un albastru tangaj.

Când alţii te scufundă-n anateme, eu îţi dedic
Gânduri prin care respir şi cuvinte care luminează;
Iar de la crezul meu, nicicând, n-am să abdic,
Căci ecoul trecutelor izbânzi şi umbra mi-o vibrează.

La malul tău clocotit, cu drag, voi reveni mereu.
Cu aripi temerare de lumină, îmi voi zbur(d)a dorul
Pe care-l voi contopi cu visul unui curcubeu
Spre a-i încetini amurgului meu zorul.

Din volumul ,,MARE ŞI DESTIN"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 18 octombrie