PARFUM DE SERENADĂ ARĂMIE

Mă tachinează noaptea, strecurându-mi prin ferestre
Discret parfum – sărut de briză pe al tău liman.
Cum aş putea să îmi refuz această zestre
Pe care sufletul o venerează-n fiecare an?!

Iarăşi, m-ai tentat în noaptea asta cu o nadă:
Să o petrecem împreună într-un cosmic vis;
Să fie a toamnei noastre arămie serenadă
Pe aripile cromaticei simfonii de rara avis.

Ce mult contează că între toamnă şi noi doi
E o tainică legătură cu o semnificaţie aparte.
Şi toate câte ne-au unit în viaţă pe-amândoi,
Necondiţionat, vor dăinui şi dincolo de moarte.

Născut dintr-un întins abis de dor şi inocenţă,
Nu vreau să cred că sub aripa ploii tomnaticul  vis
Se-ndreaptă resemnat spre ultima scadenţă
Şi-om mai pluti regate de fluturi vii în paradis.

Când soarele spulberă ceaţa zorilor fără teamă,
Şi taie bucăţi de lună cu geana-i de lumină,
Adăpostul visului uşor şi tăcut se destramă
În gânduri licărinde peste o zi mai senină.

După nopţi cu aripi lungi şi parfum pudrat de stele,
Renasc în fiecare toamnă pe estrada vieţii mele.

Din volumul ,,MARE ŞI DESTIN"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 17 octombrie