Călit de pasiuni cărunte şi hămesit de culori,
Înveşmântat în a toamnei mele vălurită pelerină,
Cu eroism albastru, despic visele până în zori,
Stăruind blând în tainica mea frenezie marină.
Din sufletu-mi ancorat în capcana unui curcubeu,
Trimit eclaturi roşii spre umezii tăi ochi străvezii,
Cerând nopţii galopânde pe şei de sirepe herghelii
S-arunce-o coamă albastră peste tărâmul meu.
Cum să-i împletesc dorului o cunună de flori,
Cum să mă bucur de trecutul nostru cu întreaga-mi fire,
Scormonind focul şi cenuşa imaterială de-mplinire,
Fără ca amintirile din toamna vieţii să îmi dea fiori?
Aşa a fost rânduit totul să se întâmple
Cu simplitatea unei cosmice adieri.
Şi-acum când au înmugurit ghiocei la tâmple,
Briza tăcută a mării să mi-i alinte-n mângâieri.
Din volumul ,,MARE ŞI DESTIN"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, O7 octombrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu