ARMONIE ÎN AMURG

Pe faleza toamnei, îmi limpezesc cerul de aripi migratoare înnourat.
Sufletul meu vibrează ca un lujer de enigmatică floare.
Un gând albastru îmi deschide poarta inimii pe înserat.
Cu soare însângerat, tainic  şi grav e cerul ca bolţile de-altare.

Sufeltul meu vibrează ca un lujer de enigmatică floare.
Beau din potirul brumelor arămii aromatul nectar.
Parfumul simfoniei autumnale dă gândurilor mele culoare,
Redând serilor reci amintiri din al sufletului magic chihlimbar.

Un gând albastru îmi deschide poarta inimii pe înserat.
Coboară în suflet şi-mi urzeşte, într-un reflex aprins,
O voluptate care mă îmbrăţişează într-un amurg curat
Şi-mi sărută focul viu ce-n toamna vieţii l-a cuprins.

Cu soare însângerat, tainic şi grav e cerul ca bolţile de-altare.
Clepsidra îmi vânează toamnele învinovăţindu-mă de revenire.
Sărută-mi fruntea caldă şi gândurile ei rele cu valuri de mare
Şi toate îndoielile vor renaşte în visuri mărite de iubire.

Din volumul ,,MARE ŞI DESTIN"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 11 octombrie