RETRĂIRI

La orizont, cerul albastru contura un superb trandafir,
Pudrat cu aripi de fluturi şi pulbere din lumina infinitului,
Cu rădăcini de abis şi frunze tremurate de zefir;
Iar talazurile mării se-nfiorau sub aripile vântului.

Azurul înflăcărat m-aprinse într-un mitic joc,
Seducător prin umbra defilată mistic peste mare,
Şi n-am băgat de seamă că, pe loc,
Sufletul s-a-nlănţuit cu patimi temerare.

Aruncat într-un tunel al timpului de vis
În care mi-am rătăcit clipa fără şovăire,
Pluteam pe raza unui cosmic cerc închis,
Purtat de aripa vrăjită a unui cor de lire.

Săgetat pe fruntea scufundată-n gânduri grele,
Toate îndoielile din ele au început să moară;
S-au aninat de aripi albastre visurile mele
Din copilăria plămădită-n lutul de la ţară.

Săgeata destinului m-a ţintit din veşnicie
Cu geamăn foc pentru-o albastră dorinţă;
În inimă, răscolindu-mi o fierbinte bucurie
Ce-n dragoste de mare m-a legat cu credinţă.

Din volumul ,,MARE ŞI DESTIN"
Drobeta-Turnu Severin, 2015, 16 octombrie