Această perioadă de sfărşit de răpciune şi început de
brumărel, schimbătoare de la o zi la alta, ne oferă un vernisaj modern al
splendorilor autumnale pe care doar agonia verdelui le poate sculpta. Lăsând,
din când în când, să-i picure din ochi binecuvântări de ploaie, toamna aceasta
îşi scutură rugina din pletele încărunţite şi împleteşte soarelui coroniţe din
rămurele pleşuve. Simfonia peisajelor ne
invită aripile imaginaţiei la zbor, ne umple sufletele de belşug şi bucurie, ne
conturează înalte văzduhuri de relaxare, meditaţie şi compoziţie.
Din cele mai vechi timpuri, dintre toate bucuriile
românului, se pare că cea a scrisului şi cântatului a fost şi continuă să fie una
dintre cele mai inofensive, în pofida unei domestice şi frumoase agresivităţi
din anumite zone şi din anumite perioade de timp.
Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi până azi, istoria artei, în general, şi a literaturii române moderne,
în special, sunt legate de existenţa cenaclurilor literare. Acestea, alături de
revistele literare şi ansamblurile artistice, au constituit pistoanele care le-au
împins în permanenţă înainte.
Acum când năzuinţa florii către fruct se scutură de
povara încercărilor de peste an, se profilează un reviriment al vieţii
cultural-artistice în amfiteatrul îngerilor cu picioarele înfăşurate în panglica
de argint al lui Dumnezeu - frumoasa urbe Dobeta-Turnu Severin. Consecinţă
absolut firească a (re)întoarcerii revelatoare a unei părţi însemnate a acestor
frumoşi nebuni ai acestor legendare meleaguri la introspecţie şi reverie cu
ajutorul magiei cuvintelor, culorilor şi formelor.
Pe aceste coordonate de trebuinţe şi ambiţii spirituale, o
mână inimoasă de creatori imaginativi,
strângând între degetele sale o paletă bogată de vârste şi preocupări de
o frumoasă diversitate, a depăşit pudoarea de a scoate în lume ceea ce cuibăreşte în propriul suflet sau
aştern pe hârtie. Aşa a luat fiinţă Cenaclul literar-artistic „STEAUA
SEVERINULUI”, care a primit botezul în prima sa sesiune, pe data de 30
septembrie 2015.
În pofida unor realităţi tot mai contaminate şi atomizate de civilizaţia blogurilor şi a reţelelor de
socializare, noi, fondatorii acestuia, credem cu tărie în ideea „spiritului de
cenaclu”. În acepţiunea noastră, acestă întreprindere culturală presupune nu
doar mentalitate creativ-intelectuală şi solidaritate de grup, ci şi dezbatere
de idei şi examen critic exigent.
Oferta noastră vizează toate generaţiile de creatori. Îi ajută să-şi definească modalităţile de
poziţionare în raport cu trendurile momentului şi să-şi exerseze limbajul
critic, să intre în contact cu gândirea confraţilor cu preocupări
literar-artistice similare. Cu o frecvenţă lunară, ne-am propus ca obiectiv
principal descoperirea
talentelor de toate vârstele, formarea şi promovarea condeielor şi vocilor
pentru a perpetua furmuseţea şi subtilităţile graiului românesc.
Personal, agreez ideea că un cenaclu trebuie să adune,
într-o comuniune diversificată, oameni inteligenţi, pasionali, sensibili, cu
chef sau îndrăgostiţi de cultură, sub toate formele ei existenţiale. Să fie un forum al gândirii neîncorsetate de rigori sau
convenţii, plecând de la textele crude, vii, pure, cu tematică actuală,
imaginativă sau memorialistică, indiferent de calitatea lor.
Îi încurajez pe toţi iubitorii de frumos, indiferent de
forma lui de coagulare şi manifestare, să vină la cenaclul nostru. Fie şi numai
pentru şansa şi beneficiul de a vedea şi cunoaşte, pe viu, semeni de-ai lor. Şi
care, ca şi ei, iubesc cultura.
Relativ la formarea gustului pentru cultură al copiilor
şi adolescenţilor, insist să aduc în atenţia părinţilor această modaliate eficientă pe
care o promovează cenaclului nostru prin care pot să coopereze eficient cu descendenţii
lor punând în prim plan necesităţile fiecăruia dintre ei în parte, valorizându-le.
Şi nu dorinţele şi ambiţiile personale sau impuse de comandamente tradiţionale,
sociale sau de altă natură.
Cred că este înţelept să deconspir de la
bun început aşteptările şi modul de abordare ale cenaclului nostru:
conştientizarea valorii intrinseci a fiecărui participant prin autoevaluare în
raport cu repere similare, realizarea unui feedback spontan, flexibil, fidel şi
articulat al propriilor căutări, în relaţie cu reperele oferite, la rândul lor
subiective şi limitate. Vrem doar să încurajăm şi ne vom strădui să evităm
dinamicile frustrante, competiţiile subterane şi ierarhiile paralele,
alternative.
Îmi exprim convingerea că, prin activitatea noastră, vom
crea o comunitate spirituală coezivă în cadrul actualelor generaţii, vom
produce frumoase şi valoroase volume colective, interesante şi atractive
manifestări şi programe culturale. Să dăm consistenţă şi să sporim
vizibilitatea unei aşa-numite „generaţii de creaţie”.
Pornind de la vocaţia de port important la Dunăre al
frumosului nostru oraş, nu-mi pot reprima substanţa formaţiei mele marinăreşti
şi urez, acum, al început de existenţă, Cenaclului literar-artistic „Steaua
Severinului” „Bun cart Înainte!”.
O1 octombrie 2O15
