LUMINI DE SPERANŢĂ

De după cortina de lacrimi a cerului,

Policrom, zâmbeşte Dumnezeu;

Strânge laolaltă paşii sufletului

Pe drumul de lumină violaceu.

Înfruntând cu temeritate greul,

Într-o lume năvălită de patimi,

Sufletul n-ar cunoaşte curcubeul

Dacă ochii n-ar zămisli lacrimi.

Speranţă celestă pe drum suspendat,

Capodoperă universală a pastorului

Purtând urmele paşilor de acrobat

Ca o garanţie imprimată a viitorului.

Fericirea, a curcubeului soră,

Îl însoţeşte pe cerul senin;

La fel ca el este multicoloră

Şi durează la fel de puţin.

Apare după ce ale ploilor blânde aripe

Îmbracă sufletul în veşmânt de flori

Şi poate fi zărită doar câteva clipe

Numai în arcul rogvaivului de culori.

Dumnezeu aşează curcubee în nori

Să putem zări lumini de speranţă

În acele momente care ne dau fiori

De înnourată şi dureroasă circumstanţă.

Gőteborg, Suedia, 2O16, O8 iunie