Azi, ne trezim cu viziune de speranţă
Să punem pe masă o bucată de pâine,
Dar cel mai important lucru în viaţă
Ar fi să ne trezim şi-n ziua de mâine!
Atinşi de aripa sorţii cu mângâieri,
Să împlinim ziua de azi cum se cuvine,
Să tragem învăţăminte din ziua de ieri
Pentru provocările zilei de mâine!
Pe câmpia cu stele, viaţa-i un mare mister;
Încercând să-nţelegem, cu asta vom rămâne;
Dar cel mai important lucru, la rându-i efemer
Ar fi să ne putem regăsi şi-n ziua de mâine.
Clepsidra celestă ne curge într-o frenezie;
Trudind, ea nu cunoaşte uzura şi consolarea.
În curgere, indiferentă n-ar trebui să ne fie
Mult aşteptata zi de mâine sau următoarea.
Chiar dacă ne plimbăm paşii cu rândul
Pe strada vieţii, cu sensul unic în clipe,
Să păşim dincolo de prezent cu gândul!
Oricum, amurgul ne atinge cu recile-i aripe.
Gőteborg, Suedia, 2O16, O9
iunie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu