RECUNOŞTINŢĂ

Purtându-mi inocenţa pe aripi de egrete,

Am aţipit adesea cu roua zorilor pe gene,

Frângând lumina zile cu priviri de regrete

În aşteptarea sirenelor pe plajele perene.

Purtat de Carul Mare pe roţi imaginare,

Am pribegit întinderi cu al mării sufragiu;

Scăldând în priviri primele raze de soare,

Mi-am câştigat dreptul să-ţi aştept naufragiu′.

Tangenţiale simţăminte cu speranţe tomnatice,

Într-un amurg generos cu regăsire de lumină,

Mi-au lăsat câteva îmbrăţişări singuratice

Şi-un zâmbet de care dorinţele-mi se-anină.

Dorinţele-mi latente evadează în cuvinte

Din cuibarul cu doruri şi viziuni călătoare;

În revărsarea spontană de gânduri înainte,

Ştiu că poezia mea îi este mării datoare.

Din volumul "Însemnări în jurnalul de bord"

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 2O iunie