Labirintul iluziilor

Mânați de întâmplare,

ne minunăm de opera luminii.

În barca năpăstuită cu destine,

zăbovim puțin pe talazul lumii.

Împovărați de întrebări

și-ncătușați cu nesfârșite ipoteze

– ritual inițiatic al realității –

asistăm la marea curgere

de vreme-nvolburată.

Veche și constantă meteahnă,

iscoada spiritului:

neliniște și curiozitate;

într-o (re)negare continuă,

iluzii naive și calcule cinice;

urme și umbre sfâșiate...

Căutând ieșirea din labirint

– realitate dincolo de iluzie;

realitate care seacă energii –

ne trezim mereu

spre riviera din apus.

Dincolo de limite și percepții,

la lumina unui far minuscul,

secundarul clepsidrei,

ne toacă nisipul inocent

lăsându-ne nedumiriți.

Gândul dă scântei de răzvrătire.

Cu o răbdare indecentă,

recurent și iterativ,

Sisif exersează drumul spre tâmple.

(Uzdin, Serbia, 2O19, 3O martie)