Urmele sunt pași fără de care drumul
Ar rămâne împietrit în ideea de mers.
Primul scâncet al copilului este
Pentru rodul pe care-l face lumina
Pe geana dimineții devreme.
Când pașii prind a gânguri fără astâmpăr,
Existența devine o cărare de urme
Împletind infinitul.
Cu lumină prelinsă pe trupul vederii,
Sub tălpile drumului,
Mersul își caută pașii cu brațele-ntinse;
De aceea, este mare-ncrâncenare
Pe urmele lăsate de răsăritul soarelui.
Chiar dacă soarta te somează la fiecare pas,
Eternizează-i menirea în semințele voinței:
Plantează-le în grădina minții,
Plivește-i buruienile îndoielii...
Ar putea fi începutul unui miracol!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 25.O4)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu