Între amintiri și speranțe, între fervoare și pernicie,
În necurmatu-i umblet pe crugul sideral spre veșnicie,
Stăruitor, vânându-ne cu clipe de viață ființa și-ambientul,
Constatăm că timpul aproape ne-ascunde prezentul.
Îndeobște, fiecare oră are același număr de minute,
Ce-ndată trec, fie mai zgomotoase, fie mai tăcute;
În funcție de velocitatea care le face să trepede,
Nemulțumirea și suferința nu trec la fel de repede.
Fericirea are viață scurtă, de parc-ar zbura cu-o singură aripă,
Suferința pare-o veșnicie chiar dacă durează doar o clipă;
Un minut de suferință morală sau durere fizică violentă
Și-o clipă de fericire sublimă par o eternitate latentă!
Evident, relativ, orice adevăr, la un moment dat, particular
Se consolidează,-n timp, prin contrariul lui complementar;
De-aceea, în absolutul firesc al admisibilității,
Timpul este imaginea supremă a relativității.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 17 aprilie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu