În clipe scadente de promisiuni, contrastant,
Încercând să descâlcim ale noastre probleme,
Mereu, se-ntâmplă altceva, foarte important
Deasupra pământului împovărat de blesteme.
Sub eternul acestei imense cupole de-albastru,
Scuturăm aripile de ce-au trebuit să-ndure;
Când primăvara picură pe-al naturii rastru,
Poposim pe floarea ce poartă sărutul de fluture.
Neputincioși, zăvorâți în clepsidra timpului scurs,
Ostenind împreună, la repetatul început de drum,
Paradoxând ne-asumăm al vieții nebănuit parcurs,
Numărând secunda rămasă din implacabilul fatum.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 16.O4)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu