Libertatea de survol este aripa poetului

Visător atins de profunzimea înaltului;

durerea lui e pasărea.

În sufletul lui, se cuibăresc atâtea dorințe încât

întregul univers devine drumul aripilor;

cu ele, scrutează zarea

să-și potolească setea de spațiu și trăiri.

Orice revelație cere inițiere.

Zborul începe în suflet;

în nerăbdarea sângelui pe granița sufletului,

lansând cuvintele să-și înalțe pătimaș chemarea;

spre zările fluide,

împrumutând aripile gândului.

Poetul și cuvântul –

două emoții care ard căutându-se.

Inima poetului –

cupola sub care sângele bate continuu din aripi.

Poezia –

locul unde aripa cuvântului atinge cerul sufletelor.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 1O aprilie)