Faleză încinsă cu brâu de falduri
dantelate
şi pasiuni umane,
şuviţe purpurii la orizont
pe frunţi de aşteptare ...
Reflectând asupra condiţiei umane,
şi auzind vuietul mării,
la Egeea, Sofocle,
de pe stabilopozii înţelepciunii sale,
în conexiune cu restul gândurilor din
univers,
a statuat că viaţa este un ritm: are
flux şi reflux.
Între realitate şi fantezie,
în marea de împliniri şi regrete,
viaţa pluteşte spre eternitatea
timpului
răsucind lumina delicată a emoţiilor
în spaţiul dorinţelor.
Chiar dacă nu are nimic din precizia
mareelor regulate,
(sosind după un neîntrerupt tipic),
ca o mare plină de talazuri în golful
adormit,
suportă transgresiuni şi regresiuni
în ritmul îmbobocirii nădejdilor.
Armonie voluptoasă, sfâşietoare şi
disperată –
mare şi om încifraţi în întinderile
albastre;
valuri de maree şi valurile vieţii
într-o ispită cosmogonică
din care se adapă sufletul
cu un apetit niciodată satisfăcut.
În veşnicia ei,
asemeni mării,
viaţa dăruieşte cu zgârcenie
şi ia înapoi cu putere.
Nu există mare fără valuri.
Viaţa este rada tuturor întâmplărilor
care ancorează în ritmul şi la vremea
lor.
Nimic nu poate fi schimbat.
Aşteptarea este singura soluţie.
Drobeta-Turnu Severin,
2O16, 1O iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu