INTROSPECŢIE

Tentativă timid-confesivă de autocunoaştere

Privind nostalgic în oglinzi retrovizoare

Imagini recognoscibile din (în)trecute ere

Cu gândul la senzoriale trasee viitoare.

După o viaţă petrecută-ntre oglinzi albastre

În care am plătit continuu la vămile vieţii,

Încerc să mă recunosc în desenele măiastre

Pe care visele le desăvârşesc pe cerul dimineţii.

Între oglinzi reverberate de trecutul incandescent,

Şi opţiuni de patimi profunde care mocnesc latent,

Cu sentiment de conservare, încerc să mă regăsesc,

În transparenţa-mi deplină, fără să mă amăgesc.

Introspectiv, privesc într-o oglindă paralelă de gând;

Din perspectiva sufletului, am consimţit să ne acceptăm.

Ne privim reciproc, simultan şi pe rând;

Sub candela tăcerii, amândoi reflectăm.

Pe firul faptelor până-n al toamnei mele oblânc,

Străpung barierele căutării de sine tot mai adânc.

Fiorul întâlnirii cu mine îmi spune să nu mă înclin,

Chiar dacă nimic din ce este omenensc nu mi-a fost străin.

Citindu-mă, filă după filă, şi azi, mă regăsesc

Acelaşi om stăpânit de patimi şi dorinţe umile

– La fel de multe, dar în forme tot mai subtile –

Prin puterea intenţiei, încercând viaţa să-mi împlinesc.

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O9 iulie