RĂTĂCIND PRIN ZODIAC

Încep să mă întreb dacă, prin dilematicele mele gânduri,

Se scurge abstractul sau concretul din al vieţii joc

Pe care soarta îl arată discret la capete de rânduri;

Esenţialul se petrece însă la mijloc.

Fiecare-şi defilează părerea într-o respiraţie de poveste

Despre începuturi sau despre alte câteva momente.

Dar clipa în care viaţa începe adevăratul compromis este

Când noi decidem că ea ne aparţine totalmente.

În truda neîncetată de a limpezi mituri remanente,

Ne îmbătăm cu iluzii şi facem nepermisă risipă,

Pierdem din viaţă ani, până la concluzii suficiente,

Ne deşteptăm prea târziu şi, atunci, cerşim doar o clipă.

Când clipa bate haosul peregrinând între două tăceri,

Rătăcind prin zodiac până la liman de nicăieri,

Nu înceta să speri, dar în permanenţă să crezi:

Viaţa este o partidă pe care întotdeauna o pierzi!

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O8 iulie