Dorind să se (re)confirme pe sine,
irefutabil,
Continuu, natura ne aruncă provocări:
În echilibrul precar dintre practic şi
dezirabil,
Ne vrea mai încrâncenaţi pe-ale vieţii
cărări.
Mai mult sau mai puţin acute ori
terne,
Perfide, mocninde sau rafinate la faţă
Toate dezechilibrele lumii moderne
Se regăsesc în locul geometric numit
viaţă.
Din
prea multă confuzie, în iureşul interior,
Cu
care ni-i prigonită pe dinăuntru fiinţa,
Trăind
cu teamă orice dezechilibru a prior′,
Nu
facem altceva decât s-anticipăm suferinţa.
Suferinţa
are, cu siguranţă, şi rol creator,
Deşi pare povară chiar şi vremelnica
durere.
Cu migala celui mai tenace învăţător,
Ea predă lecţii despre câştigul de
putere.
Care
preface suferinţa-n prudenţă fecundă
Cum se căleşte fierul la flacăra
alcalină;
În rezidenţa asigurată de propria-ne
umbră,
Lecţiile învăţate nasc armonice de
lumină.
Drobeta-Turnu Severin,
2O16, 28 iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu