Între materie şi energie,
tranziţie perpetuă
parcurgând holistic toate etapele
focului:
Profundă scânteie divină
prin care Dumnezeu are iniţiativa
răsăritului;
Vâlvătaie scurtă
de dorinţe policrome
pe un rug de sânge
îndrăgostit de umbre.
La porunca chiromantului bătrânei
cetăţi,
întrupate,
flăcările se rotesc ca dansul de
fluturi
pendulând între năzuinţe, împliniri şi
regrete.
Arde focul,
nisipul din clepsidră alunecă grăbit,
fluturii s-au apropiat prea mult de
lumânare,
(unde se duce lumina?)
un clopot bate ritmul veşniciei rar,
iluzii nedumerite;
În liniştea de foc,
cenuşă pentru eternitate
purtată de vântul albastru.
Viaţa –
un foc care se mistuie pe sine
şi alt foc care îi frânge aripile –
timpul.
Unii spun că lumea va sfârşi în
flăcări;
prea multă cenuşă
ca să fie adevărat!
Drobeta-Turnu Severin,
2O16, 12 iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu