Curajos şi perseverent,
şopotind vise
din pieptul de piatră,
izvorul aduce la lumină iubirea pământului
cu oportunităţi nelimitate.
Sângele apă nu se face;
Asemeni ei, este cărăuşul vieţii,
dar are şi culoarea înecului.
Apa a dat vieţii sensul curgerii,
întotdeauna,
de la izvorul învolburat şi gingaş,
din care-şi adapă enigma,
către fluviul care-şi sculptează propriul trup
până la marea în care, într-un final,
naufragiază.
Apa, ce cuvânt sacru şi limpede!
Chiar dacă nu este un nonsens,
este o blasfemie s-o găsim rănită în lacrimi –
incendii de apă şi inundaţii de foc.
Viaţa ca o apă curgătoare;
la rându-i, izvor de viaţă,
lumină şi adevăr pe plai de dor,
între susur de izvor,
ploaie de fluturi
şi
umbra unui corb peste arşiţa încercărilor.
Nu încerca să înţelegi apa, dacă poţi!
Mulţumeşte-i alchimistului de serviciu!
Important este ca tu să încerci să înoţi
Cu mişcări naturale şi fără niciun artificiu.
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 11 iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu