Rotind oglinzi colorate
peste palatul de mărgean al universului tău interior,
te împrejmuieşte cu un gard de ochi
să nu te atingă gândul vinovat.
Ca o deschidere de curcubeu,
privirea de cart relevă,
pas cu pas,
gândurile suspendate de dorinţe imaginare
în care ţi se oferă totul sau nimic,
trimiţând,
într-o logică de avertizare,
săgeţi determinate.
Chiar dacă nu ne simte paşii,
are un fel aparte de a ne cântări,
asumându-şi cuvinte bătrâne:
lumea se cerne printr-o sită măruntă,
timpul foşneşte improvizat într-un echilibru
care se poate rupe din te miri ce,
mâine s-ar putea să nu mai existe,
azi se află cu un picior în eternitate …
Când libertatea îţi oferă un cer de argumente,
te vânează cu clipe de viaţă
în somnul dorinţelor,
oferindu-ţi statutul de rezident.
Visele sunt atât de reale încât te trezeşti
rătăcind prin tine,
privind diferite fragmente de adevăr,
bucurându-te chiar şi pentru amintiri care dor,
suferind pentru ceva care te face fericit …
Plătind tribut la vama aşteptării,
vine un anotimp când trăieşti din ce ai fost
şi,
precum păsările de apă,
te întorci la ţărm,
scuturând zborul de amurguri.
Aşa, mă regăsesc acum,
asumându-mi o ispită
şi rotind cerul între aripile cuvintelor
în foşnetul graţios al graiului divin.
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O8 iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu