Şi ... cum ... (Paradoxuri)

Şi plugul ară câteodată cu ţăranul demn

Cum ogorul ară cu plugul de lemn.

Şi pâinea are grânar pentru ogor

Cum flacăra are vatră pentru cuptor.

Şi cuţitul e tăiat în felii de pâine

Cum azi vine după ziua de mâine.

Şi văile adânci curg prin izvoare

Cum râurile curg dinspre mare.

Şi pietrele spală apele de munte

Cum vadul ajută să trecem o punte.

Şi ţărmul se-avântă uneori spre val

Cum nisipul aduce marea la mal.

Şi frunzele au copaci plini de floare

Cum aripile au păsări (în)cântătoare.

Şi scuzele se întreţin, mai nou, cu acuze

Cum clorofila se pigmentează cu frunze.

Şi palmele se întreţin cu aplauze

Cum rujul se întreţine cu buze.

Şi zăpada de câmpuri se umple

Cum albul se-acoperă de tâmple.

Şi pasul se bătătoreşte cu cărarea

Cum se măsoară ochiul cu depărtarea.

Şi noile canoane rescriu egumeni

Cum pânzele croşetează păianjeni.

S-a schimbat paradigma proverbului bătrân;

Mai nou, pietrele trec şi apele rămân:

Măcinându-se, pietrele se petrec stând,

Iar apele repezi rămân continuu curgând!

Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O2 octombrie