Acum, când năzuinţa florii către fruct
Se scutură de povara încercărilor din an,
Brumărel ne cedează dreptul de uzufruct,
Dar biciul rece-al ploii ne mustră suveran.
Pe fruntea cu coroană de hiacint,
Burduşită cu întrebări autumnale,
Dunărea îşi desfăşoară panglica de argint
La poalele multisecularei cetăţi medievale.
Ale cărei turnuri, de vremuri, aplecate,
(Prin umbrele lor cu contururi redresate)
Reînnoiesc legământul de fraternitate
Cu cerul revărsat în apele-i încercate
(Azi, între cele două baraje, dresate)
Într-o îmbrăţişare pentru eternitate.
De pe rugul toamnei, îşi iau avânt
Frunze policrome purtate de vânt;
Griji, sub spinări de umbrele, şerpuind,
Fluturi de ploaie, pe străzi, bântuind.
Drobeta-Turnu Severin,
2O15, O7 octombrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu