Motto:
„Luck never gives; it only lends.”[1]
Proverb suedez
Ne naştem, trăim şi murim; trei lucruri certe în
această viaţă;
între ele, echilibru precar pe o sârmă suspendată,
mai corect, o subţirică aţă
între două maluri de dorinţe şi regrete
un incitant joc (de noroc) cu mult prea multe
secrete.
Cu speranţe-n largi veşminte din linou,
trecem prin viaţă ca prin vechi propilee
de parcă am fi creştinaţi la cazinou
de însuşi regele încoronat al jocurilor de noroc.
Rişti, pierzi, câştigi, faci sacrificii;
viaţa-i o ruletă fără sfârşit, într-o încleştare care
pe care,
la care mizăm pe trăiri pentru propria existenţă
în baza unor abonamente rezervate ca la un meci
oarecare.
Ne culcăm doar ca timpul să treacă îndată;
aşteptând o întâmplare mai aleasă,
ne vedem în postura celui care a pierdut şi
câştigat dintr-o dată
visând la grămezile de bani de pe masă.
Gândul se ridează de atâta încordare şi dorinţă;
paradoxal, neglijăm prezentul cu o condamnabilă
uşurinţă,
iubim mai mult trecutul chiar dacă ne mustră cu negre aduceri-aminte
şi ne lăsăm pradă viitorului care zâmbeşte cu
îndoielnice jurăminte.
Când nisipul androgin se scurge din clepsidră,
la streaşina vieţii, doar tăceri;
sângele se retrage cu tălpile goale în pământ
sufeltul, cu aripile frânte, se ridică la cer.
Trudim din greu încercând să evadăm din propria
uimire;
lacrimi de sudoare sub pleoapa grea a destinului
scurmă,
decepţia ne mistiue-n taină şi paşii, pe drumuri,
ni-i curmă.
Ne dorim să ne (re)naştem când avem mai mult timp
pentru noi.
Ca-ntr-o ruletă rusească, gloanţele de pe ţeava
vieţii mai pregătesc câte-o urnă
pentru încă un pumn de pribelnică humă.
Ce e lumea aceasta de care ursita ne leagă?
Un joc de (ne)noroc în care robiţi suntem pe viaţa-ntreagă
...
Timişoara, 2O16, 26
octombrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu